3.Filipine-Cebu, Clark și rechinii balenă din Oslob!

Sau cum să petreci 49 de ore în arhipelagul cu 7100 de insule, din Cercul de Foc al Pacificului!


   Norocos, ce pot să zic! Am „prins” multi sector-ul ăsta în prima mea lună de zbor, o rută relativ nouă, deschisă de compania pentru care lucrez în martie anul acesta cu scopul de a întări legăturile comerciale ale orientului, cu două dintre cele mai prospere și dezvoltate orașe din Arhipelagul Filipinez, Cebu și Clark!

   Am știut de la bun început că va fi o destinație pe cinste, auzisem tare multe de la colegii care au operat deja zborul, de la cei ce licitau pentru a-l opera și din multitudinea de poze mai mult decât grăitoare de pe internet, așa că mi-am făcut bine tema de casă, pregătindu-mă temeinic pentru ceea ce avea să urmeze.

   Și așa începe, cum sper că v-am obișnuit deja…alarmă la 2:55 AM, uniformă, terminalul plecări al companiei, briefing-ul de zbor și un Boeing 777-300 plin aproape ochi! Părea a fi un zbor greu, dar nu a fost deloc așa, cele 9 ore și 25 de minute presărate cu turbulențe musonice și cafea pusă pe piept peste întreg spațiul aerian Indian trecând foarte repede.
La 4:15 PM ora locală a filipinelor (+4 ore diferență de fus orar față de Dubai) am aterizat pe aeroportul Mactan Cebu International din Cebu. Vremea nu arăta foarte bine așa că echipajului i s-a pus un mic nod în gât, dar care avea să fie trecător.

   Știam încă de când am părăsit Dubai-ul că 90% din echipaj nu au mai operat zborul vreodată și au licitat pentru el, așadar alegerea obiectivelor turistice și a planului de explorare al filipinelor a fost o chestiune de 5 minute, tot echipajul inclusiv căpitanul și prim-ofițerul optând pentru cea mai importantă atracție turistică a insulelor și anume înotul liber alături de rechinii balenă în Oslob, o localitate situată la aproximativ 125 km depărtare de Cebu, pe aceeași coastă a Pacificului. Având planul la îndemână, imediat după ce am ajuns la hotel în Cebu, ne-am îndreptat atenția către recepție pentru a rezerva turul respectiv și un șofer care să ne „culeagă” din hotel la 3:00 AM (se anunța din nou o noaptă foarte scurtă și zbuciumată)!

   În jur de ora 7 PM realizăm că afară se întunecă destul de repede, vremea este încă îndoielnică, cu câțiva stropi picurând din când în când și în plus va trebui să ne trezim foarte devreme pentru excursia spre Oslob, așa că, cea mai înțeleaptă decizie a fost să rămânem în hotel și (ai ghicit da!) să coborâm la bufetul de cină și apoi să ne odihnim!

   Dar hai să revenim puțin la bufet…WOW, ei asta a fost cu siguranță o experiență în sine, un Eden al bucatelor, un curcubeu al aromelor, o fata morgana al oricărui gurmand și pofticios ca mine!!! La dracu’ cu dieta, mă pot întoarce cu un colac în plus, drept suvenir în loc de magnet de frigider! Și ca totul să fie de-a dreptul de vis, mai avem și 50% discount pe lângă o diurnă decentă de câteva mii de pesos…moment în care un gând sumbru a început să-mi dea târcoale – aici mi-e moartea! Hai să vezi despre ce e vorba să nu zici că „te vrăjesc”!

DCIM100GOPROGOPR0041.

   Paella, tot felul de cărnuri…PORC!! Doamne Sfinte că n-am mai văzut porc de vreo 3 luni!

DCIM100GOPROGOPR0037.

   Paste direct dintr-o roată de parmezan! O mio diooo!!! Apropo…dacă ți-e foame te sfătuiesc să renunți la citit acum, să bagi repede un bol de griș sau o mămăligă și apoi să revii pe blog, postarea nu o să dispară!

DCIM100GOPROGOPR0038.

   Meritul pentru festinul ăsta este al lor! După ce mi-am înfipt furculița cam prin toate oalele și tigăile de acolo, și am gustat tot felul de mâncăruri, atât locale cât și internaționale, după fructe de mare, apoi supă, apoi din nou fructe de mare și o mare de fructe, după ce m-am luptat cu porcul ca românii la Turtucaia, am sfârșit evident cu aceeși soartă, înfrânt și în inferioritate numerică, bucățile de porc m-au dovedit…au învins!

DCIM100GOPROGOPR0039.

   Să fiu sincer, aș mai fi stat doar pentru încântul vizual, dar după aproape 2 ore de luptă eroică și sudoare pe frunte, ledul bateriei s-a aprins și-am hotărât să închei ziua în camera mea și pe patul meu (fără muzica mea).

   Cum îți dai seama că ai mâncat prea mult? Simplu, urci în liftul hotelului singur, dar pe afișajul electronic al acestuia apar 2 persoane…eu și colacul!

   Setez din nou alarma, vezi că știi! pentru ora 2:45 AM, oră la care ghidul ar trebui să ne aștepte deja în lobby-ul hotelului, apoi ma arunc în pat și dau stingerea! Camera mea de hotel arăta așa! Noapte bună!

DCIM100GOPROGOPR0035.

   După un somn decent de aproape 6 ore (am adormit instant, la contactul cu patul) opresc alarma cu o spontaneitate ieșită din comun (oarecum firească după energia acumulată la bufet) mă îmbrac rapid, îmi iau GoPro-ul și rucsacul și cobor spre a mă întâlni cu echipajul și ghidul turistic.

   Planul merge ca pe roate, echipajul nu întârzie să apară (înfofoliți în pături și cu perne după ei), ghidul la fel, facem numărătoarea și…și ne înghesuim într-un microbuz Scooby-Doo, claie peste grămadă, foindu-ne și căutând puțin loc de culcuș într-un spațiu în care abia mai puteai arunca un ac. Dar cum călătoria avea să fie una lungă, de aproximativ 3 ore, s-a dovedit că eu am fost cel mai puțin inspirat, fără pernă și păturică viața mea a fost mai grea, pierzându-mi sensibilitatea în anumite zone ale corpului (ahem..ahem)!

   După 3 ore de muzică și sforăieli (la un moment dat nu mai făceam distincție) ajungem în Oslob, unde încă nu se crăpase bine de ziuă, iar norii de la orizont ne cam îngrijorau puțin. Nu au fost întocmai cele mai bune condiții meteo, dar după vreo jumătate de oră în care am băut o cafea, am făcut câteva poze și am înmânat ghidului banii, norii au început să se spargă și zorii să se oglindească magic în apele Pacificului!

DCIM100GOPROG0090071.

   La scurt timp după, ceva activitate pe luciul apei, organizatorii scufundării amenajau „terenul de joacă” pentru giganții protagoniști! Ne-am entuziasmat teribil!

DCIM100GOPROGOPR0126.

   Un aer călduț, încărcat cu umezeală și sare de Pacific îmi șuiera în ureche un cântec pe care aș mai vrea să-l aud și acum, cel al dimineților din Filipine!

DCIM100GOPROGOPR0132.

   Vrednici luntrași se adunau spre a „momi” din adâncuri rechinii balenă. Când într-un final aceștia au apărut, s-a declanșat și frenezia! Suntem direcționați rapid de către ghid spre o mini-mașinuță care ne va duce la o prezentare și un briefing de securitate al evenimentului, un briefing în care suntem instruiți cu privire la comportamentul acestor animale, ce fel de reacții ar putea avea, la legile în vigoare legate de atingerea rechinilor precum și alte substanțe care le-ar putea afecta bunăstarea în timpul scufundării (spre exemplu cremă de protecție solară, ulei, autobronzant, etc) întrucât aceștia au pielea foarte sensibilă și ușor iritabilă.

DCIM100GOPROG0200149.

   După încheierea briefingului, ne alăturăm altor grupuri de turiști așteptându-ne entuziasmați rândul, pentru a păși în luntre.

DCIM100GOPROGOPR0156.

   Oslob este unul dintre puținele locuri de pe pământ unde acești gentili giganți pot fi observați în elementul natural și apreciați mai îndeaproape. Pe lângă Oslob, alte destinații unde îi poți întâlni ar fi Isla Holbox din Mexic, Utila-Honduras, Reciful Ningaloo din Australia de Vest, Gladden Spit-Belize, Donsol Bay-Filipine, Tofo Beach-Mozambic, Maldive, Thailanda și Mahe-Seychelles.

   Ne așteptăm rândul în timp ce ultimul grup de turiști din fața noastră vâslesc spre memorabila întâlnire.

DCIM100GOPROGOPR0155.

   După aproximativ 25 de minute se întorc și noi vom fi următorii încântați de cunoștință!

DCIM100GOPROGOPR0153.

   Ne potrivim echipamentul, vestele și ochelarii, labele de scafandru și camerele de acțiune și pășim la îndemnul localnicilor în apa caldă a Pacificului, înaintând spre caiacul ce ne aștepta.

DCIM100GOPROG0220159.

   Odată urcați la bord, suntem conduși spre locul unde rechinii balenă se hrăneau, pentru a începe scufundările.

DCIM100GOPROG0240168.

   Lăsăm tot mai mult în urmă siguranța uscatului pentru necunoscutul oceanului…

DCIM100GOPROG0230163.

…iar după 10 minute de vâslit, ajungem în buricul târgului, locul unde înotătoare dorsale de un metru taie apa ca o săgeată. Agitație…apa fierbe parcă, iar umbre gigant se plimbă pe suprafața ei! În sfârșit, visul oricărui scufundător și visul oricărui iubitor de ocean și al viețuitoarelor acestuia…rechini balenă, cu duiumul!

DCIM100GOPROG0240174.

   Încurajat să mă arunc în apa plină cu rechini…a fost firesc să am rețineri, neștiind cât de mari pot fi aceștia, cum o să reacționeze, și mai ales cum o să reacționez eu, dar m-am lăsat condus de spiritul de turmă și de toți ceilalți care erau în apă și strigau hai, hai! Așa că am mers! Puțin aveam să știu că am sărit chiar în apropierea unui colos!!!

DCIM100GOPROG0270203.

   Prima imagine de care am avut parte atunci când am deschis ochii sub apă…respirând mai mult apă cu sare decât oxigen, prin tubul care atârna la suprafață, a fost cea a unui rechin balenă de aproximativ 12 metri lungime, filtrând suprafața apei de bunătățile care i-au fost oferite!
Un așa sentiment nu am mai avut! Apa sărată mă ținea la suprafață în timp ce bancuri de pești oceanici dănțuiau în jurul meu. M-am simțit mic…atât de mic în fața naturii, în fața miracolelor vieții și în fața vieții însăși…la urma urmei sunt doar o bucățică de tort plutind lângă un colos de 12 metri!

DCIM100GOPROG0270285.

   Din fericire pentru mine și pentru toți aflați în apă, acea bucățică de tort ce plutea în apă nu putea fi mai neinteresantă pentru această specie de rechin. Rechinul-balenă (Rhincodon typus) este cel mai mare dintre speciile de rechini și cea mai mare specie existentă și cunoscută de pești, dar în ciuda dimensiunilor sale uriașe, nu este periculos pentru om, hrănindu-se cu plancton, pești, crustacee și moluște. Wikipedia ne spune că acesta poate atinge 15 metri lungime și o greutate de peste 21 de tone! Această specie de rechin nu posedă dentiție, el filtrând planctonul și resturile organice cu ajutorul unor filtre din interiorul cavității bucale.

   Ușurat oarecum de faptul că nu prezentam absolut nici un fel de interes pentru dânsul, m-am aventurat puțin mai mult, în încercarea de a surpinde cele mai tari fotografii de călătorie, și cred că am reușit!

DCIM100GOPROG0270235.

   După o gură mai zdravănă de aer a urmat o scufundare mai adâncă și fotografia mea preferată. Deși pare că-l ating…distanța reală dintre mâna mea și corpul rechinului era de cel puțin 5 metri!

DCIM100GOPROG0270339.

   Încercam să-i urmăresc în căutarea lor pentru hrană, așa că am acoperit înot o suprafață respectabilă de apă.

DCIM100GOPROG0270261.

DCIM100GOPROG0270315.

   I-am găsit din nou și am profitat la maxim de cele ce păreau a fi ultimele minute în apă.    Următoarele fotografii au o doză de adrenalină pe care o resimt și astăzi!

DCIM100GOPROG0270458.

   Deși pare că am trezit un suspect interes pentru torpila de 12 metri, nu a fost deloc așa. Am fost ocolit cu blândețe și eleganță și mi-a fost îngăduit să mai fac o poză!

DCIM100GOPROG0270424.

   Mulțumit de „recolta bogată” și extenuat de-a dreptul dupa atâtea scufundări, decid să mă întorc la canoe. Obosit, dar fericit, OK-ul de final de aventură!

DCIM100GOPROG0280482.

   După ce s-a sunat din clopoțel sfârșitul timpului alocat pentru scufundare, ne-am reîntors la canoe și am fost duși spre mal, lăsând în urmă blânzii giganți ai pacificului. De acolo, ne-am înghesuit din nou în Scooby-Doo mobilul ghidului, cu care am pornit înapoi spre hotel, pe un drum de alte 3 ore. În drum spre casă însă, ne-am abătut câțiva kilometrii pentru a admira cascada Tumalog, al cărei debit de apă era din păcate foarte scăzut și nu am poposit foarte mult. Pâlcurile de bambus au făcut însă atracția secundară.

DCIM100GOPROGOPR0516.

DCIM100GOPROGOPR0529.

   Nu în ultimul rând a fost absolut necesar să oprim la taraba unui localnic de unde am cumpărat fresh buko juice, adică adevăratul, veritabilul lapte de cocos, captiv într-o nucă tăiată cu mare măiestrie de către vânzător.
Am ajuns la hotel în timp util pentru duș și pregătirea următorului sector de zbor, Cebu-Clark, un zbor scurt de doar o oră și treizeci de minute. Uniformă, aeroport, o oră jumate la 36.000 de picioare altitudine, peste Pacific și insulele vulcanice ale arhipelagului.

Aterizăm pe aeroportul internațional din Clark, Pampanga și la fel ca peste tot, suntem duși la un alt hotel, unde vom petrece încă 24 de ore până la sectorul de întoarcere spre Dubai, cel ce va încheia și această aventură. Bufetul a existat și aici bineînțeles, dar deși mă declarasem fan pe viață în Cebu, am fost prea obosit să mai cobor din camera mea (zi merci că mai băgai un bol de griș!), cel puțin nu înainte de câteva ore de somn. Acesta este Clark văzut din camera mea de hotel.

DCIM100GOPROGOPR0558.

   După vreo 3 ore bune de somn, mă reîntâlnesc totuși cu echipajul, ar fi păcat să irosesc o așa destinație dormind…o să recuperez somnul în lumea celor drepți mi-am spus!
Clark este un oraș americanizat, până și numele denotă asta, deoarece a servit fostei baze americane Clark Air Force Base, cea mai mare bază de peste hotare a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, până în anul 1991 când aceasta a fost închisă și cedată guvernului filipinez.

   Așadar nu prea am găsit multe de făcut aici, așa că am ieșit în oraș la o cină în stil Korean, cu  un barbeque încastrat în mijlocul mesei, barbeque pe care tu alegeai ce fel de carne pui, și o găteai după bunul plac! (Eh, n-a fost bufet…n-a fost să fie!)

   Apoi am continuat la pas printr-un fel de Red Light District al Clark-ului…adică acel cartier sau străduță unde viața de noapte este foarte activă și unde cel mai probabil ți-ai putea satisface poftele trupești (ahem..ahem!). Nu a fost cazul, suntem civilizați domne, așa că am cotit-o într-un bar, pentru câteva sucuri de hamei sau Pepsi după caz și câteva fotografii de grup!

DCIM100GOPROG0390564.

DCIM100GOPROGOPR0566.

   Ne-am întors destul de târziu din oraș și poze nu am mai făcut, deveniseră nu știu de ce, prea tulburi…
Am avut parte de un somn odihnitor de 8 ore, iar dimineața următoare un mic dejun absolut genial la restaurantul hotelului și vreo 4 ore la piscină, în ploaie (fiindcă peste noapte începuse să plouă) așteptând zborul de întoarcere acasă, de la ora 3:00 PM.

DCIM100GOPROGOPR0600.

DCIM100GOPROGOPR0572.

   Filipine! O destinație de minune, una pentru care mulți plătesc bani frumoși…eu dimpotrivă am fost plătit să ajung aici (what a life!). O destinație și un zbor pe care-l voi repeta cu siguranță, fiindcă sunt multe altele de văzut și descoperit (și iar îmi amintesc de bufet!)

   Un lucru știu sigur, nu aș mai repeta experiența scufundării alături de rechinii balenă, nu pentru că mi-ar fi teamă să o fac din nou, ci pentru că înțeleg în același timp impactul pe care omul îl are asupra ecosistemului acestor creaturi magnifice…și stresul la care acestea sunt supuse, „vânate” fiind zilnic de sute de turiști din lumea largă. A devenit un obicei pentru aceste ființe să depindă de hrana oferită de pescari pentru a le atrage, și au încetat să-și mai procure singure hrana…lucru deosebit de grav, un lucru pe care eu nu îl mai încurajez. Da, am făcut-o o dată din banala curiozitate a oricăruia…e absolut de înțeles că ea există, dar măcar sunt conștient că am intervenit peste un ecosistem gândit să funcționeze altfel!

   Sper că ți-a plăcut să citești și această aventură! Dacă da, fii sigur că vor urma și altele și te invit să te abonezi acestui blog, pentru a fi printre primii care citesc noile articole! Mulțumesc!

   Întreaga galerie de imagini din Filipine poate fi văzută la o dimensiune și calitate mai bună AICI!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s