4.Bangkok-Thailanda

Sau cum să petreci 24 de ore în cel mai populat oraș al Thailandei, și totodată cel mai vizitat oraș din lume în opinia Master Card’s Global Destination Cities Index.


   Sunt tot mai des întrebat de ce am renunțat la un job de birou în favoarea unui job în aviație, dacă a fost greu, cum m-am adaptat vieții în orient, dacă sunt mai mulțumit sau împlinit acum, dacă am regrete sau dacă aș face ceva diferit. Ei bine, n-am să insist prea mult pe tema asta, cel puțin nu acum, eventual am s-o fac într-o postare viitoare, însă pot să spun că am câteva „regrete” sau lucruri care le-aș schimba și alte câteva precizări:

  • Trebuia să fi deschis ochii mai devreme, trebuia să fac asta acum mult timp!
  • Nimic nu e greu atunci când îți dorești cu adevărat, atâta timp cât poți visa, poți îndeplini, poți crea, poți făuri…iar eu n-am avut o încredere debordantă în forțele proprii, însă cu toate astea am reușit!
  • Viața în Orient e ca oriunde în lumea largă, atâta timp cât gândești deschis, orizonturile-ți sunt deja extinse, ample și ești dispus să accepți diferite culturi, concepții, obiceiuri, tradiții și oameni. Am învățat aici că DIFERIT nu înseamnă neapărat rău, poate însemna mai bine, mai frumos, unic, palpitant și neobișnuit de plăcut!
  • Sunt mult mai împlinit sufletește, pentru mine adevărata bogăție constând în locurile  pe care le-am văzut, unde tălpile mele au călcat, unde bocancii mei au lăsat urme, unde am simțit că redescopăr viața și poate adevăratul ei sens, unde am simțit căldura unor suflete întâlnite pentru prima și ultima oară.
  • Călătorește! e singura investiție care te îmbogățește cu adevărat! La finalul vieții tale, e tot ceea ce vei lua cu tine!

„Sunt atâtea fructe pe care nu le-ai gustat,
Atât de multe cântece pe care nu le-ai descoperit,
Condimente de care n-ai auzit și conversații pe care niciodată nu le-ai purtat .
Sunt oceane pe care nu le-ai simțit și-atâtea plante ce nu le-ai văzut,
Cărți pe care nu le-ai citit și suflete pe care nu le-ai atins…
Pământul acesta este incredibil!”
·Unknown·

   Hai să revenim însă la adevăratul motiv pentru care ești aici, acum și anume să descoperi Bangkok-ul, capitala Thailandei, oraș declarat 4 ani consecutiv „World’s Best City” de către renumita revistă Travel + Leisure din New York City, New York!

Cunoscută în Thai drept Krung Thep Maha Nakhoncapitala ocupă o suprafață de 1,6 km pătrați și susține o populație de peste 8 milioane de locuitori. Prin inima acesteia șerpuiește agitat râul Chao Phraya care formează deltă în regiunea centrală a Thailandei. Recent zguduită de trecerea în neființă a celui ce a condus regatul timp de 70 de ani, regele Bhumibol Adulyadej, monarhul cu cea mai lungă perioadă de domnie din istorie, Thailanda jelește astăzi și pentru un întreg an de acum înainte, pierderea suferită.
„Aflată încă sub guvernare militară după o lovitură de stat din 2014, Thailanda pierde o figură considerată de mulți semi-divină, un stâlp al stabilității și uniunii într-o țară împărțită și îngrijorată politic. Pentru locuitori, o nouă eră mai nesigură, tocmai a început.”

   Am aterizat pe aeroportul internațional Suvarnabhumi (BKK) din Bangkok puțin înaintea prânzului, după un zbor de noapte liniștit, de aproximativ 6 ore și 30 de minute. Echipajul a fost în mare măsură constituit din thailandezi, fiind mulți cei ce licitează pentru a poposi pentru 24 de ore acasă și a-și revedea familia dar și fiindcă pe zbor sunt frecvent întâlnite  problemele de comunicare, datorate dificultății limbii Thai și a inabilității multor pasageri de a vorbi limba engleză. Norocos însă și de această dată, parte din același echipaj a fost și o soră de peste Prut, Nazilea din Chișinău, cu care am pus rapid la punct un traseu destul de încărcat și concentrat pentru timpul avut la dispoziție (chiar și cei de la recepția hotelului fiind sceptici cu privire la finalizarea turului propus, în atât de scurt timp).

   Fiind ambii pentru prima oară în Bangkok, foarte entuziasmați și convinși că Thailanda este mult mai mult decât spa, masaj și povești cu final fericit marca Țânțăreanu, am renunțat rapid la uniformă și am îmbrăcat ceva mai comod și adecvat temperaturii și umidității de afară, o saună la 30 de grade.
Am intrat în posesia unei hărți pe care am desenat câteva cocoloașe care reprezentau principalele puncte de interes și obiective turistice ce ne doream să le vizităm. Câteva dintre cocoloașe erau: Grand Palace, câteva temple budiste precum Wat Pho sau Temple of the Reclining Buddha, The Gold Standing BudhaWat Arun, vestita piață plutitoare din Bangkok și bineînțeles măcar o scurtă plimbare în emblematicul Tuk-Tuk.

   Am ieșit din hotel cu harta în mână, neștiind exact încotro ar trebui să ne îndreptăm pașii,  într-un oraș ce părea haotic, dezorganizat, unde nimeni nu respecta regulile de circulație și toți vorbeau parcă o altă limbă. În mintea mea excursia începea deja să se scurteze tot mai mult, însă după 2 ture de stradă înainte și înapoi, câteva întrebări adresate chelnerului cafenelei de la colțul străzii și altor câtorva localnici, suntem în sfârșit pe traiectoria dorită și prindem puțin curaj. Ne doream să ajungem în stația centrală de pe râul Chao Phraya pentru a lua un feribot sau o bărcuță care să ne treacă pe celălalt mal și astfel să împușcăm doi iepuri dintr-un foc: plimbare cu barca pe Chao Phraya și Templul Wat Arun, care părea a fi cel mai apropiat cocoloș de pe hartă.
După alte câteva străduțe, trafic nebun, claxoane și tarabe cu tot felul de mâncăruri fumegânde și produse de târg, ajungem aproape de stația centrală și intrăm într-un 7 Eleven (magazin mixt cu tot felul de produse) de unde cumpăr o pungă de alune și o sticlă de apă care să-mi stâmpere setea.

   Întrebăm din nou care feribot ar trebui luat spre direcția dorită, cumpărăm biletele corepunzătoare și în 5 minute ne trezim că ferry-ul a sosit și trebuie să ne îmbarcăm. N-am înțeles cum funcționau cozile și cum stă treaba cu safety-ul și scaunele dar cert e că pe principiul „las-o bă că merge așa” am ajuns pe barcă și mă clătinam în toate direcțiile…pesemne că Chao Phraya era cam nervos.

DCIM100GOPROGOPR1503.

A se observa că aveam încă la mine colacul dobândit în Filipine! Just in case…

DCIM100GOPROG0011488.

   După ce ne-au fost verificate biletele, un nor gros de fum de locomotivă anunța că ne-am pus în mișcare și mica croazieră pe Chao Phraya a început.

DCIM100GOPROGOPR1485.

   N-aș putea să-ți spun acum care era singurul lucru ce nu plutea pe suprafața apei…cred că totul, ciorchini de banane, pești morți, vâsle, tot felul de deșeuri, ceva ce semăna a praz…mă rog, tot felul de obiecte care în mod normal n-aveau ce căuta acolo. Dezastru ecologic în opinia mea!

DCIM100GOPROGOPR1486.

DCIM100GOPROGOPR1510.

   După vreo 7 minute ajungem în prima stație, încă vreo 5 până va trebui să coborâm. Peisajul era oarecum contrastant și dezolant…un mal parcă a fost măturat de bombe pe când celălalt era dominat de clădiri semețe și impozante, hoteluri renumite și temple budiste.

DCIM100GOPROGOPR1514.

   A patra stație, încă două până la destinație. Pe un feribot similar celui din imagine ne aflam și noi, fotografiind și admirând cam tot ce ne ieșea în cale.

DCIM100GOPROGOPR1524.

   Nu m-am lămurit nici până astăzi cine era responsabil pentru călătoria atât de zbuciumată, apele neliniștie ale râului sau nenea ăsta din cabina roz a cărui nevastă poate l-a lăsat de dimineață…ușor Dorele ușor…

DCIM100GOPROGOPR1520.

   Ajungem în penultima stație, unde coboară câțiva turiști și localnici și urcă alții. Pe malul celălalt începea să se zărească deja Templul Wat Arun, dar care părea a fi în mijlocul unor lucrări de reabilitare și consolidare.

DCIM100GOPROGOPR1526.

   Templu Wat Arun, Ratchawararam Ratchawaramahawihan (say whaaaat?!) a trebuit să copiez denumirea de pe Wikipedia! sau templul zorilor, este un templu budist al cărui nume derivă din cel al zeului hindus Aruna, adesea personificat în razele soarelui de la răsărit. Templul este unul dintre cele mai cunoscute din Thailanda, lumina soarelui dimineții reflectată de porțelanul de pe turnul templului fiind foarte faimoasă pentru culoarea perlat iridiscentă.

DCIM100GOPROGOPR1530.

   Deși templul datează cel puțin din secolul al 17-lea spirele distinctive din jurul turnului central au fost construite la începutul secolului 19 sub domnia Regelui Rama II. Cu toate că părea extrem de interesant de vizitat îndeaproape, asta presupunea să schimbăm feribotul, să trecem râul și să mergem pe jos câteva sute de metri, efort nejustificat pentru a vedea un templu acoperit de schele. Așadar am decis să lăsăm templul Wat Arun pentru o vizită următoare, când lucrările vor fi finalizate și strălucirea redată porțelanului.

DCIM100GOPROGOPR1522.

   Un alt Dorel a cărui nevastă cred că-l fugărea de data asta, gonea într-o luntre cu motor, ce părea a fi patent propriu (motor de tractor + o osie și două cruci cardanice) lăsând în urmă ape tulburi și miros înnecăcios de…”cartofi pai”. Cu toatea astea, sunt sigur că turiștii aflați la bord au avut parte de o tură pe cinste!

   Ajunși în ultima stație, locul unde feribotul făcea drum întors spre stația centrală, coborâm și realizăm că am ajuns într-un fel de piață plutitoare, construită în mod lacustru, suspendată peste ape și plină de tot felul de suveniruri, mâncăruri și ornamente. Perfect, nici că se putea mai bine eu fiind un avid colecționar de magneți de frigider și suveniruri din lumea largă!

DCIM100GOPROGOPR1535.

   Trei la 10 bahți (moneda oficială a Thailandei), unul la 4 bahți…m-am ales cu un pumn de magneți de frigider, care mai de care mai kitsch-oși. Trei tarabe spre înainte însă, am găsit și unul pe placul meu, de bun gust și calitativ, dar ăsta era 10 bahți!

DCIM100GOPROGOPR1537.

DCIM100GOPROGOPR1538.

   Colecția asta impresionantă de măști ceramice și din lemn mi-a plăcut atât de mult încât m-am oprit special pentru a o fotografia. Mi-a răsunat de vreo trei ori în ureche „-No picture! No picture!” dar răul a fost deja făcut! Mi-am luat rucsacul și GoPro-ul și am plecat mulțumind și cerându-mi scuze (thank you-thank you, sorry-sorry!)

DCIM100GOPROGOPR1540.

   După ce am traversat piața, îmbibați de miros de creveți și scorpioni prăjiți, pui crocant și sos dulce de chilly, alte lighioane marine și lăcuste prăjite, toate gătite pe loc de măiaștrii bucătari stradali și toate arătând absolut delicios (atât de delicios încât ne-am promis că dacă ne întoarcem pe aceeași rută vom gusta măcar ceva din vasta ofertă) ne oprim în fața unei stații de Tuk-Tuk! (taxi-ul neoficial al Bangkok-ului)
Ne doream oricum să ne plimbăm cu Tuk-Tuk-ul însă am fost sfătuiți să negociem la sânge cu șoferii, riscând altfel să plătim de 10 ori prețul normal, doar fiindcă suntem turiști și avem „cașcaval”!
Negocierile au eșuat, probabil șoferii erau plictisiți și toropiți de căldură (sau iritați de faptul că știam cum merge treaba și nu suntem dispuși să plătim înzecit) așa că de aici am mers pe jos în direcția Grand Palace.

    După aproximativ 10 minute de mers, zidurile ce înconjoară Marele Palat au început să se zărească, eram chiar în vecinătatea intrării. Turnuri, cupole și „moațe” care de care mai strălucitoare, poleite și aurite se iveau din spatele masivului zid de beton. Ajunși însă în fața intrării principale, înțelegem din engleza de baltă a portarului că mai durează 2 ore până palatul se deschide din nou publicului după anumite evenimente ce se desfășurau acolo și că ținuta mea (pantaloni scurți și tricou) este oricum nedemnă și va trebui să găsesc o soluție să-mi acopăr țurloaiele ca să pot intra.
Stupefiat, i-am tras niște cepe românești după care m-am calmat (înțelegând că trebuie să respect cultura, obiceiurile și mai ales religia budistă) și am hotărât împreună cu Nazilea să profităm de cele două ore rămase până la deschiderea palatului pentru a lua totuși un Tuk-Tuk până la Temple of The Standing Buddha. Așa am și făcut, negocierile fiind un real succes de astă dată – 40 de bahți dus-întors, plus ceva alte obiective în drum spre templu.

DCIM100GOPROG0021543.

   Urcați în Tuk-Tuk, nimic nu părea să anunțe că și acest Dorel e nervozat ca toți șoferii de aici, inclusiv cei de bărci!

DCIM100GOPROGOPR1541.

   Vreau să spun că am subestimat total aceste „pârțâietori” pe 3 roți…Dorel a băgat mâna în gaz de-am plecat pe 2 roți!

DCIM100GOPROG0031546.

   Mână și sună Dorele că gura-mi era până la urechi, mi-a plăcut teribil și am profitat de moment fotografiind și filmând pe tot parcursul călătoriei.

DCIM100GOPROG0041549.

   După o cursă pe cinste prin aglomerația Bangkok-ului, aglomerație pe unde doar Tuk-Tuk-ul se poate strecura (ăsta fiind și motivul pentru care este atât de practic), ajungem în parcarea de lângă Statue of The Standing Buddha.

DCIM100GOPROGOPR1552.

DCIM100GOPROGOPR1555.

Trecem de câteva statuete și altare închinate unor zei din cultura hindusă și intrăm pe poarta templului, de unde se vedea la câțiva pași depărtare, statuia Buddha-ului!

DCIM100GOPROGOPR1556.

DCIM100GOPROGOPR1558.

   Templul Buddha-ului Stând, sau Wat Intharawihan, este un templu regal de categoria a III-a, construit la începutul perioadei Ayutthaya. Templul a fost numit inițial Wat Rai Phrik, însemnând în limba Thai legumă, fiind numit așa datorită locației acestui teren în interiorul unei grădini de legume. Pământul peste care templul este situat a fost oferit de către Regele Rama I spre a găzdui prizonieri de război.

DCIM100GOPROGOPR1560.

Opulența acestor temple se manifestă atât la exterior, cât și la interior.

DCIM100GOPROGOPR1567.

   Statuia aurie a Buddha-ului măsoară 32 de metri înălțime și 1o metri lățime, construcția acestuia durând 60 de ani (1867-1927) timp în care aceasta a suferit diverse modificări. Inițial placată cu mozaic italian auriu, apoi suflată cu aur de 24 de karate, statuia a primit în dar la aniversarea a 200 de ani de atestare documentară a Bangkok-ului, un rând nou de placă aurie de mozaic italian.
Acoperământul statuetei, numit Ushnisha, conține o relicvă a Lordului Buddha, primită în dar din partea guvernului Sri Lankăi.

DCIM100GOPROGOPR1572.

   După ce am petrecut minute bune admirând și fotografiind templul, hotărâm să ne întoarcem la Tuk-Tuk, unde Dorel ne-a promis că ne așteaptă pentru drumul de întoarcere spre Marele Palat. Am bătut gongul și am plecat!

DCIM100GOPROGOPR1584.

DCIM100GOPROGOPR1568.

   Foarte aproape de ieșirea din curtea templului, dau peste acest…nu știu cum să-i zic, vânzător de libertate a păsărilor, sau „cum să contrazici în totalitate tot ceea ce budismul reprezintă-pace sufletească și ordine, libertate în mișcare și exprimare, armonie perfectă între spirit și trup și puterea pozitivității gândului”.
La 100 de bahți pe bucată, acest individ îți oferea satisfacția de a elibera o păsărică cât un pumn dintr-o colivie de lemn (pe pancardă scria – libertatea păsărilor, pentru fericirea și norocul tău, 100 bahți bucata).
După ce ne-am contrat puțin încercând să-i explic că-i știu vicleșugul și că pasările vor fi recapturate sau se vor întoarce înapoi în colivie, mi-a rânjit și mi-a spus s-o-ntind! Așa am și făcut…eram prea plin de ZEN ca să-mi bat capul cu el!

DCIM100GOPROGOPR1590.

   Dorel ne-a așteptat așa cum a promis (nu prea avea încotro întrucât plata era la final) și a ambalat din nou Tuk-Tuk-ul pe străzile capitalei, printre taxiurile roz-bombon. Am supraviețuit și de această dată deși au existat momente când m-am temut!

   Ajungem înapoi la Marele Palat, exact la timp pentru redeschiderea acestuia pentru public. Ne așezăm la coadă și așteptăm să intrăm (by the way eu încă port pantaloni scurți).   Nu a durat foarte mult și am intrat pe porțile palatului, într-o imensă grădină cu alei pavate și spații verzi cu tot felul de arbuști tunși cu multă atenție.
De asemenea nu a durat mult până țurloaiele mele goale și pline de păr au fost observate de gărzi! Însă problema s-a rezolvat mai mult decât simplu…la o altă coadă, mult mai lungă, coadă care se adresa tuturor celor care aveau țurloaie sau umeri la vedere. La finalul cozii era un oficiu care în schimbul unui depozit în bahți, oferea îmbrăcăminte adecvată (pantaloni lungi și cămăși pentru bărbați și rochii și cămăși pentru femei).
Îmbrăcat ca un clown (într-o pereche de pantaloni de 3 ori mărimea mea) dar demn de intrat în premisele palatului, continui turul spre turnurile multicolore din fața mea.

DCIM100GOPROGOPR1595.

DCIM100GOPROGOPR1596.

   Marele Palat este un complex de clădiri și monumente din inima Bangkok-ului. Palatul a fost reședința oficială a Regilor Siam-ului și mai apoi Thailandei încă din 1782. Regele, Curtea Regală și Guvernul Regal au funcționat aici până în 1925.
Regele Bhumibol Adulyadej (Rama al IX-lea) (n.1927-d.2016) a locuit o vreme în Vila Regală din Chitralada, în Palatul Dusit. Marele Palat este folosit și astăzi pentru evenimente oficiale, mai multe ceremonii și funcții de stat având loc în interiorul zidurilor palatului, în fiecare an. (sursa: Wikipedia)

DCIM100GOPROGOPR1598.

   Fiind cea mai importantă atracție turistică a Bangkok-ului și una dintre cele mai vizitate construcții de pe glob, ansamblul de temple și statuete atrage anual milioane de turiști de pe întreaga planetă.

DCIM100GOPROGOPR1603.

   Turist fiind la rândul meu, nu m-am putut abține din a-mi suci la propriul gâtul în toate direcțiile, întrucât de jur împrejur era ceva extraordinar de văzut. O ploaie de fotografii (din care am selectat doar câteva best of-uri) s-a abătut asupra împrejurimilor.

DCIM100GOPROGOPR1604.

DCIM100GOPROGOPR1607.

   Mă întreb câtă migală și răbdare să ai, să plachezi cu mozaic sute și sute de statuete și acoperișuri de temple!

DCIM100GOPROGOPR1613.

Ceva monumente în stilul Wat Arun.

DCIM100GOPROGOPR1644.

DCIM100GOPROGOPR1619.

  După minute bune de căscat gura în stânga și-n dreapta, ajungem în fața „sufeltului” palatului…Templul Buddha-ului de Smarald, Wat Phra Si Rattana Satsadaram după denumirea oficială în Thai, templu care adăpostește un puternic simbol politico-religios și paladiul întregului regat al Thailandei – Buddha de Smarald.

DCIM100GOPROGOPR1621.

   Considerat cel mai sacru templu budist de pe teritoriul Thailandei, templul este pavat cu marmură de secol 18, mini plăci de mozaic italian de cea mai bună calitate și acoperă o suprafață de 94,5 hectare. Stilul arhitectural unic în lume este numit Rattanakosin sau stilul vechiului Bangkok și se păstrează intact și în zi de astăzi, după mici corecții și intervenții necesare odată cu trecerea timpului.

DCIM100GOPROGOPR1625.

   Nu se știe exact când a fost statueta de smarald (adăpostită în templu) modelată, însă se crede cu tărie că aceasta a fost făurită în secolul 14 în Thailanda. Cu toate acestea există teorii care susțin că relicva provine din India sau Sri Lanka însă niciuna din aceste teorii nu poate fi confirmată întrucât nici un istoric nu a avut acces la studiul îndeaproape și detaliu al statuetei.
Budha de Smarald, o statuetă de culoare verde închis, măsoară aproximativ 66 de centimetri și este cioplită dintr-un singur bloc de rocă (în Thailanda „emerald-ul” este o rocă de un verde profund și nu Smaraldul ca piatră prețioasă!) în poziția stilului de meditație al școlii Lanna din nordul Thailandei.
Cu excepția Regilor Thailandei și în prezența acestora, a Prințului Coroanei, niciunei alte persoane nu îi este îngăduit să atingă relicva. Regele schimbă mantia din jurul statuii de trei ori pe an, schimbare ce corespunde anotimpurilor vara, iarna și celor ploioase, un important ritual care aduce noroc și belșug regatului, pe timpul succesiunii anotimpurilor.

DCIM100GOPROGOPR1629.

   Ne-am lăsat încălțările pe treptele templului și am aruncat sumar o privire în interiorul templului, coada era interminabilă, aerul irespirabil, lumea leșina înăuntru de la mirosul candelelor, a parafinei și a căldurii înnăbușitoare, dar cu toate astea mă pot lăuda că am văzut în interior sacra statuetă a Buddha-ului de Smarald!

DCIM100GOPROGOPR1649.

   În sfârșit, undeva aproape de ieșirea din Marele Palat, locul unde se încheie și turul palatului, se ridică grupul Phra Thinang Chakri Maha Prasat, compus din nouă piese de dimensiuni variabile. Întregul grup Chakri Maha este munca Regeului Rama V și a arhitecților de secol 19.

DCIM100GOPROGOPR1652.

   Sala tronului, construită într-un stil eclectic – un blend al stilului Thai și cel Renascentist European – având la bază o construcție cu design European și un acoperiș în stilul caracteristic Thailandez, s-a construit între anii 1876-1882 și a purtat inițial denumirea de „Scaun al Dinastiei Chakri”.

DCIM100GOPROGOPR1669.

   Istoria acestor locuri este atât de vastă precum Bangkok-ul în sine. Puține sunt locurile atât de puternic încărcate factual și împovărate de greutatea a sute de ani de istorie, zeci de regi și multiple dinastii. Am părăsit cu părere de rău complexul Marelui Palat, însă oboseala acumulată în timpul zborului și a obiectivelor vizitate la începutul zilei începea să-și spună cuvântul!

   Ne-am îndreptat inițial spre oficiul de unde am împrumutat pantalonii mei decenți , pentru a-i înapoia și a-mi recupera depozitul, iar mai apoi am străbătut încă un kilometru pe jos până am ajuns din nou în piața plutitoare de care vorbeam câteva rânduri mai sus. Ne-am promis că dacă ne întoarcem pe aceeași rută, ne oprim și savurăm câteva din bucatele proaspă pregătite de vânzători și așa am făcut – curiozitatea ne-a fost pe deplin răsplătită! Fructe de mare, creveți îmbrăcați într-un aluat special, mingiuțe de pui cu sos de chilly și alte minuni tăvălite prin tot felul de semințe și făinuri, le-am încercat pe toate apoi ne-am rugat să nu ne fie rău.

   Spre hotel, am luat același feribot cu care venisem și în 20 de minute am ajuns din nou în piața centrală, doar că 6 ore mai târziu! Ajuns în camera de hotel, mi-am propus să fac un ultim efort…auzisem de vestitul bar din seria de trei comedii artistice „The Hangover” de la alți colegi care au fost și au vizitat.

   Întrebând la recepție de vestitul Lebua State Tower, sau Sky Bar, primesc cu zâmbetul pe buze vestea că barul respectiv este la 2 pași de hotelul în care sunt cazat și întradevăr așa era, îl puteam zări din parcarea hotelului! Nu am stat mult pe gânduri și am plecat în pas alert spre Lebua State Tower. Nu are rost să menționez faptul că m-am întors de 2 ori la hotel datorită ținutei și mai apoi încălțărilor și că am așteptat aproape o oră ca ploaia ce a început să picure să se retragă de deasupra ținutului pentru a avea acces pe terasă. La urma urmei a meritat pe deplin! O să înțelegi din următoarele fotografii de ce!

DCIM100GOPROGOPR1707.

Sky Bar este barul în aer liber situat la cea mai mare înălțime din lume, la etajul 63 al Lebua State Tower, al doilea turn ca înălțime din Bangkok! Considerat unul dintre cele mai faimoase baruri din lume, Sky Bar a apărut în câteva scene din partea a II-a a filmului american „The Hangover” (iar asta s-a resimțit puternic în prețul băuturilor din meniu).

DCIM100GOPROGOPR1716.

Adiacent vestitului bar, se află un renumit restaurant, de talie mondială – Sirocco!

DCIM100GOPROGOPR1704.

   M-am simțit întocmai ca Bradley Cooper, încheind seara în stil Hollywoodian, cu un cocktail super fancy și o vedere magică asupra Bangkok-ului și a râului Chao Phraya. Am făcut ultimele fotografii ale zilei, vestita cupolă aurie din film fiind starul nopții.

DCIM100GOPROGOPR1700.

Bangkok pe timp de noapte, o veritabilă metropolă a Asiei!

   Seara se încheie în camera de hotel, ostenit dar mulțumit de izbândă, am reușit să duc la bun sfârșit un tur extrem de obositor al Bangkok-ului! Urmează o noapte odihnitoare, o dimineață la piscină cu mic dejun și un zbor de 6 ore și 30 de minute înapoi spre Dubai. Sunt sigur că voi reveni curând în Thailanda, zborul e unul comun și îndrăgit de mulți dintre noi! Până data viitoare însă, îmi va fi de referință această postare și imaginile adunate cu mult drag până acum.


-Acum înțelegi de ce am renunțat la un job de birou?
-Mă crezi acum că sunt mult mai împlinit sufletește?

   În speranța că ți-a plăcut să citești și această aventură, te invit să te abonezi prin mail blogului, prin intermediul formularului din dreapta-sus a paginii pentru a fi printre primii care citesc noile articole!
Mulțumesc!

Întreaga galerie de imagini din Bangkok-Thailanda, poate fi văzută la o dimensiune și calitate mai bună AICI!
Un filmuleț al zilei petrecute în Bangkok, poate fi urmărit AICI!

2 gânduri despre ”4.Bangkok-Thailanda

  1. Epure Sofica zice:

    Important este ca de acum încolo sa nu mai lași loc de regrete, sa trăiești si sa te bucuri de tot ceea ce îți oferă fiecare zi. Dincolo de tot ceea ce presupune munca ta, de efortul si oboseala care intervin mereu presupun, de cunoștințele pe care a trebuit sa le acumulezi intr-un timp foarte scurt, viața ta e grozava, un vis pentru majoritatea dintre noi așa ca bucura-te la maxim. Pupici. Ari se mira de cât de mare e mesajul si te pupa si ea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s