8.Dhaka-Bangladeș

Sau cum să-ți dai seama în 24 de ore cât de norocos ești și câtă șansă ai avut în astă viață. Câtă bogăție în jurul tău, cât frumos și totuși…atâta nemulțumire!


   Mi se întâmplă uneori, să mă întorc oarecum schimbat din unele călătorii. Dhaka a fost una dintre ele…m-am întors mai bogat sufletește, mai fericit și mulțumit de tot ceea ce am. Am învățat că fericirea este o stare sufletească dobândită din cele mai mărunte lucruri, că banii nu o vor putea cumpăra vreodată, că avuțiile toate…pălesc atunci când sufletu-ți e pustiit și că toată viața ta se rezumă la acele câteva scurte momente de fericire deplină, trăite de-a lungul ei.

   Mi-am întărit aici convingerea că oameni suntem toți, indiferent de rasă, statut social, sex și religie. Asemenea bariere nu ar trebui să existe între noi…același petec de pământ îl împărțim și exploatăm, până în clipa când însuși pământul nu ne va mai răbda și suporta setea de avuție, lăcomia și nemulțumirea.

   Fă bine la tot pasul și trăiește cu convingerea că într-o bună zi, sub o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu, binele făcut îți va fi răsplătit!

bangladesh1

   Dhaka (sau Dacca) este capitala și cel mai mare oraș al Republicii Populare Bangladeș, stat cunoscut cândva ca Pakistanul de Est. Cu o populație de peste 17 milioane de locuitori (incluzând suburbiile), Dhaka este astăzi un important centru administrativ, economic și cultural al acestui stat. Vechi centru meșteșugăresc textil, Dhaka adăpostește diverse industrii: a hârtiei, a sticlei, alimentară și altele. De asemenea capitala se dovedește a fi un important nod de comunicații. (Sursa: Wikipedia)

bangladesh61

   Dhaka este cel mai mare oraș din regiunea Bengalului și unul dintre cele mai mari orașe ale Asiei de Sud. Localizat într-un district sau raion cu același nume, orașul se întinde de-a lungul malului de est al fluviului Buriganga (Bătrânul Gange), în inima Deltei Bengalului.

Trei dintre cele mai mari fluvii ale Asiei (Gange, Brahmaputra și Meghna) șerpuiesc pe teritoriul Bangladeșului și inundă în anotimpul musonic vaste suprafețe de uscat, lăsând în urmă  multă durere, distrugere și sărăcie oarbă! Cele trei mari fluvii formează în Golful Bengal  cea mai mare deltă a pământului – Delta Gange-ului!

   Dhaka a îndurat lungi perioade de lege marțială, război și calamități naturale continuând până și astăzi să se confrunte cu multiple dificultăți cauzate de dezvoltarea metropolelor din țările emancipate, sărăcie, poluare și aglomerație masivă!

bangladesh4

   32% din cele 150 de milioane de suflete de pe teritoriul Bangladeșului, trăiesc în sărăcie, sub limita națională de 2 dolari americani pe zi. În plus, procentul copiilor ce suferă de malnutriție atinge 48%, fiind în strânsă legătură cu denigrarea femeilor în societate și statutul social scăzut al acestora!

bangladesh7

   Deși suferă din cauza multiplelor probleme precum proasta infrastructură, instabilitate politică, corupție și stocuri insuficiente de energie, conducerea susține că economia țării a crescut cu aproximativ 5-6% în fiecare an, începând cu anul 1996.

   Banca Mondială anunță în Iunie 2013 că în ciuda creșterii demografice la 150 de milioane de locuitori, Bangladeș a reușit să reducă numărul persoanelor ce trăiesc în sărăcie de la 63 de milioane în anul 2000, la 46 de milioane în anul 2010. N-am văzut însă acest lucru pe stradă…

bangladesh12

bangladesh46

   Populația Bangladeșului este predominant rurală, aproximativ 80% din locuitori trăind în zone rurale. Mulți trăiesc în locuri atât de izolate încât le lipsesc cu desăvârșire servicii esențiale ca accesul la educație, clinici și sistem medical, drumuri, infrastructură adecvată și accesul la piețele de desfacere! Suferă de o persistentă nesiguranță alimentară, foamete, nu dețin pământ sau alte bunuri și sunt adesea needucați.

bangladesh10

FUNDAȚIA „MARIA CRISTINA” ȘI O ZI CE NU O VOI UITA VREODATĂ!


   Întâmplarea face (sau poate nu, poate așa a fost sortit) să am pe echipaj oameni și colegi cu suflet mare, colegi cu care am legat frumoase prietenii și cu care am organizat o ieșire în scop umanitar, la unul dintre cele mai importante centre educaționale din capitală, un centru fondat de o fostă colegă, stewardesă Emirates. Centrul vizează în totalitate copiii defavorizați din familii dezorganizate, copiii orfani și fără nici o altă șansă într-o societate putredă.

   Știam de existența acestui centru întrucât m-am interesat și am întrebat diverși colegi, însă nu știam că pe zbor, majoritatea colegilor mei vor împărtăși același interes. Am aflat pe durata zborului că purseru-ul (managerul de cabină) derulează un program umanitar personal și că se implică puternic în promovarea „Fundației Maria Cristina„. La auzul acestei vești, mulți alți colegi au decis să se implice și să organizăm o vizită la centru!

   Fundația Maria Cristina (vezi site-ul aici), funcționează din anul 2005 și a oferit până acum educație, unui număr de peste 600 de copii. Maria Cristina (vezi Facebook aici), fostă colegă și stewardesă Emirates spune că i-a fost întotdeauna greu să sponsorizeze fundația și că odată cu recesiunea, donațiile și fondurile au dispărut aproape în totalitate. Atunci a fost momentul când Maria a fost nevoită să apeleze la măsuri disperate pentru a atrage atenția și pentru a  strânge în continuare fonduri care să acopere costurile educării multor altor copii.

   Deși fundația s-a clătinat puternic în 2013 și a fost închisă pentru câteva luni, Maria a reușit totuși să introducă 200 de copii în sistemul de învățământ privat din Dhaka, la unele dintre cele mai renumite școli. Aceasta îi ajută în continuare cu taxele școlare, uniforme, rechizite și manuale, taxe de transport, chirie și orice altceva ce i-ar sprijini în finalizarea studiilor!

   Ajunși așadar la hotel, după un zbor greu de 4 ore și 30 de minute pe un Boeing 777-300, (greu tocmai datorită profilului pasagerilor) hotărâm să ne regrupăm în lobby în fix o oră (suficient timp să faci un duș, să te schimbi și să te pregătești pentru ieșire). Stabiliserăm în prealabil că vom pune bani, „mână de la mână” pentru a lua copiilor alimente și produse ce țin de igienă.

   Mulți dintre colegii de zbor au umplut bagajele de mână personale, cu biscuiți, fructe, pastă de dinți și periuțe, șampon și săpun, lapte praf, rechizite și instrumente de scris. Am fost absolut impresionat de determinarea unora dintre ei, astfel că am donat și eu ceva mai bine de jumătate din diurna primită la hotel. O sumă, recunosc, nu grozavă…însă „dar din dar se face rai”.

   Am plătit la recepție și am închiriat un minivan cu un șofer care să ne ducă direct la centrul educațional al Mariei (cu care colegii mei au vorbit chiar înainte de zbor și eram așadar așteptați!). Imaginile suprinse de mine în drumul nostru prin dezastrul urban din Dhaka, dor și acum…și de fiecare dată când le răsfoiesc, retrăiesc acelați sentiment de neputință de atunci!

bangladesh2

   Pentru mine șocul cultural a fost unul de proporții, fiind pentru prima dată când intram în contact cu o țară atât de săracă! Sper că imaginile vor grăi de la sine, întrucât cuvintele mele sunt prea sărace pentru a exprima realitatea văzută prin lentila aparatului!

bangladesh5

   Ne-am croit drum cu greu, prin ceea ce părea a fi o zonă de război…un freamăt și un vuiet de durere într-un haos de neimaginat. Țipete, claxoane și trafic dezordonat (regulile de circulație pur și simplu nu există). Mi-am spus aici e iadul pe pământ iar noi am aterizat direct în el!

bangladesh6

   Opriri din 10 în 10 metri, trafic congestionat…mașini fantomă (sincer mă mir cum de mai funcționau fiind într-un hal fără de hal), lume printre mașini, fiecare în treaba lui, unii să vândă te miri ce, alții să cerșească și să se arunce de-a dreptul în fața mașinii pentru a te opri! Timpul s-a oprit în loc și privirea mi-a înghețat…

bangladesh9

  Nu am crezut până atunci că sunt atât de norocos și privilegiat! Am meditat mult pe tot parcursul drumului și am căzut adânc pe gânduri…

   Viața în Dhaka este o luptă zilnică pentru supraviețuire, un efort continuu și susținut. Zâmbetele aici sunt rare…dar când se întâmplă, oamenii zâmbesc cu ochii, fereastră direct spre sufletul lor…dar oare știi tu câte-n suflet îi apasă?!

bangladesh11

   Am reușit să surpind câteva portrete, chiar înainte de a ne opri la o piață, pentru a mai cumpăra câteva fructe și alimente.

bangladesh53

   Ochii lor, portal spre alt tărâm, adânci parcă fără de fund și mereu umeziți de un izvor pesemne nesecat. Mă voi gândi de-acum de două ori, înainte să mă vait că nu mai am net și baterie la telefon…

bangladesh50

   Un autobuz scorojit și o privire care doare, taie adânc în carne, în suflet și-n spirit.

bangladesh51

   Majoritatea (dacă nu chiar totalitatea) autobuzelor din Dhaka, arată așa. Motivul pentru care arată așa îmi este necunoscut, însă cu siguranță nu poți deduce nimic bun din imaginile de mai jos.

   Două dintre principalele cauze ale aprigei sărăcii din Bangladeș, sunt corupția endemică și incompetența guvernului, care nu face absolut nimic pentru a dezvolta infrastructura și a  pune la punct un program legislativ viabil.
bangladesh47

   Ajunși într-un final în fața pieței, o altă imagine ne cutremură…și mă gândesc la bătrânii noștri și la mulți alții cărora le este atât atât de greu!

bangladesh13

  Sărăcia urbană, oportunitățile de angajare extrem de limitate, mediul înconjurător degradat și locuințele fără echipament sanitar de bază, au împins-o în stradă…acolo unde șansele de a scăpa de lanțul vicios al sărăciei, scad considerabil. Puținele locuri de muncă din oraș, se bazează pe efort și muncă fizică susținută, lucru care îi afectează condiția generală de sănătate.

bangladesh16

   După ce am făcut ultimele cumpărături și ne-am asigurat că nu mergem cu brațele goale, am urcat înapoi în minivan și ne-am îndreptat spre centrul educațional. Am ajuns acolo în 10 minute și am fost primiți într-o manieră emoționantă…

bangladesh18

   Colegiul și Școala Cambrian (vezi site-ul oficial aici), este un centru de învățământ secundar, operațional din anul 2004. Este alcătuit din 16 campusuri, în Dhaka și Chittagong-Bangladeș. În prezent acesta oferă cazare în 18 hosteluri , transport gratuit și pune la dispoziția copiilor sârguincioși, diferite programe și burse de studii, încurajându-i astfel  pe aceștia să adere și la următorul nivel de învățământ!

bangladesh19

   Maria Cristina, fondatoarea fundației cu același nume, adună fonduri pentru a putea susține și acoperi cheltuielile zilnice ale acestor tineri, și-i sprijină în dezvoltarea lor personală. Maria este un filantrop de primă mână, premiată de 6 ori de către Cartea Recordurilor, ea fiind prima femeie de origine portugheză, care a cucerit Everestul! O  poți contacta pe Maria astfel:

email: maria@mariacristinafoundation.org
tel U.A.E.: +971 50 418 3270
tel Bangladeș: +351 91 948 0031

   Am făcut aici la centru, o mulțime de fotografii, copiii fiind extrem de entuziasmați de vizita noastră. Am ales să public însă doar câteva dintre ele, cele mai reprezentative să zicem.

bangladesh25

bangladesh26

   Un selfie cu colegii și una dintre fetițele aflate în grija Mariei.

bangladesh28

   Acestor copii le-a fost furată întreaga copilărie și magia ei…nici măcar n-au avut vreodată o șansă. Sunt maturi deja de la vârste fragede, cu probleme pe care un copil nu ar trebi să le confrunte vreodată. Cu toate acestea, reușesc să găsească puterea de a zâmbi din cele mai  neînsemnate motive, iar energia lor debordantă îți va zgudui orice altă convingere ai fi avut vreodată. Ei pot și vor depăși orice obstacol viața le va scoate în cale…fiindcă oricât de lungă este noaptea, ea ajunge tot la zi!

bangladesh29

   Am făcut o fotografie de grup și câteva împreună cu două grupuri de băieți care m-au abordat și cu care am avut discuții foarte interesante pe teme educaționale.

bangladesh27

Cei mai mici dintre norocoșii Mariei. Învață pe brânci și au un comportament exemplar!

g0623109

   După „sesiunea foto”, am hotărât împreună cu Maria, că e timpul să le împărțim micile daruri, așa că ne-am îndreptat spre ultimul etaj al centrului, acolo unde totul a fost cu grijă amenajat pentru ca fiecare dintre ei să primească neînsemnata noastră atenție!

bangladesh32

   De pe acoperișul centrului, am făcut o fotografie care ilustrează exact ceea ce am simțit atunci când am privit prin lentilă. Haos, agitație, nervozitate, neșansă, lipsa libertății și posibilitățile reduse de dezvoltare. Neliniște, praf, sărăcie…luptă!

bangladesh23

   I-am adunat pe toți pe acoperiș, acolo unde am fost ajutați de câțiva profesori și îndrumători (care au reușit să le controleze pofta nebună de joacă!)

bangladesh30

   Rând pe rând, cu zâmbetul pe buze și privindu-ne cu atâta drag, au primit fructe, biscuiți și produse de igienă. Nimic grozav…dar când ai fost tu ultima dată, atât de bucuros la primirea unui măr?!…fii sincer!!!

bangladesh37

„Fii bun, onest, cum se cuvine,
Prin fapte, ca și prin cuvânt;
Fugind de rău, fă numai bine,
Dar leagăn până la mormânt”
George Coșbuc

bangladesh38

   Am mai făcut o sumedenie de fotografii, toate ilustrând nemărginita bucurie a unor suflete prea asuprite. Sunt convins că-ți vor vorbi de la sine, așa cum o fac mereu și mie…și-mi dau fiori!

bangladesh39

bangladesh34

   Rahima și Rita, două surori fără tată, unite nu numai de același destin ci și de o dorință arzătoare de a-și depăși condiția și de a rupe lanțul sărăciei. Cel mai mult și-ar dori ca un suflet bun, să renunțe la pachetul de țigări și berea cotidiană pentru a le sprijini în terminarea studiilor. Da! În Bangladeș prețul unui pachet de țigări (din România), poate sprijini un copil timp de aproximativ o săptămână, oferindu-i transport și o masă pe zi!

bangladesh33

bangladesh36

   Au urmat ultimele fotografii, după împărțirea micilor daruri. I-am fotografiat mai mult cu sufletul decât cu camera și mai mult cu ochii decât cu lentila. Suflete curate, inocente…încă n-au înțeles că-n lumea „de afară” le-ar putea fi mai bine. Pentru ei există doar prezentul, așa cum e el, lipsit de tot și toate!

bangladesh40

bangladesh41

bangladesh24

   Colegele mele de zbor, au trecut și ele la o sesiune de pozat și s-au asigurat că vor avea amintiri cât pentru o viață.

bangladesh42

bangladesh44

bangladesh43

   Ne-am despărțit cu greu de ei, după ce am primit felicitări scrise la fața locului, listele lor cu dorințe și aspirațiile în viață. Le-am păstrat pe toate, în buzunarul de la piept!

bangladesh31

   I-am încurajat să nu renunțe, să învețe, să țină flacăra speranței vie, să fie mândrii de identitatea lor și să lupte pentru viitorul lor…

bangladesh20

și le-am promis că ne vom mai întoarce. Eu unul, sunt sigur că așa va fi!

bangladesh21

   Ne-am îndreptat mai apoi pașii repezi către același minivan cu care am ajuns aici. Șoferul ne aștepta, pentru a ne întoarce la hotel. Pe drumul înapoi, aceeași imagine a Bangladeșului…același haos, puțin mai frumos colorat de lumina apusului.

bangladesh52

   După o jumătate de oră bună, de condus prin haosul de nedescris al orașului și 3 accidente trecute prin fața ochilor, am ajuns înapoi la hotel. Atât de mult contrast, parcă am trecut granița într-o altă țară. Am luat liftul și am urcat la ultimul etaj, acolo unde nelipsita piscină era mult prea îmbietoare ca să-i spunem nu, însă n-am uitat că undeva la 15 kilometri de noi, câteva suflete se bucurau încă de-un măr.

bangladesh54

   În curând, după un apus nu foarte spectaculos, s-a lăsat întunericul. Am mai poposit însă la piscină, aveam destule ore de odihnă la dispoziție fiindcă zborul înapoi spre Dubai era programat a doua zi.

bangladesh62

   Piscina de pe acoperișul hotelului…o lumea paralelă cu cea din împrejurimi, una pe care extrem de mulți n-o vor cunoaște niciodată!

bangladesh64

bangladesh63

   La ora 7 PM a Bangladeșului s-a servit bufetul de seară, așa că am coborât împreună pentru o masă bogată înainte de zborul de mâine. Am reflectat îndelung la ziua ce-o vom lăsa în urmă. Am  învățat să dăruim fără să așteptăm nimic la schimb…iar asta este o realizare! Am mers apoi fiecare la somn și ne-am pregătit pentru un zbor care decola dimineața devreme, la ora 6 AM. Zborul spre Dubai a fost mai liniștit, nu a fost un zbor plin iar nivele noastre de energie au fost la maxim!

   Rămas bun Bangladeș!

   Întreaga galerie de imagini, poate fi vizionată la o dimensiune și calitate mai bună AICI!

   În speranța că te-ai bucurat și de acest articol, te invit să te abonezi blogului prin intermediul butonului URMĂREȘTE din subsolul paginii, pentru a primi notificări atunci când noi articole vor fi publicate! De asemenea mă poți urmări pe Facebook sau Instagram!

   DISTRIBUIE acest articol dacă ți s-a părut interesant și oferă altora șansa de a descoperi povestea tristă a Bangladeșului!

   Rămâi aproape, astăzi mă îndrept spre Brisbane-Australia, Auckland-Noua Zeelandă apoi spre sfârșitul lunii Sydnei și Perth-Australia!

   Până la următorul articol însă, numai bine ție și cer senin mie!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s